Organizația Mondială a Sănătății (OMS) prin Biroul Regional pentru Europa cu sediul la Copenhaga, Danemarca, reprezintă, la nivelul anului 2026, una dintre cele mai importante structuri globale pentru cooperarea internațională în sectorul sanitar. Înființat în 1948 ca parte a Organizației Națiunilor Unite, OMS cuprinde șase birouri regionale: Biroul Regional pentru Africa (AFRO) cu sediul la Brazzaville, Biroul Regional pentru America (PAHO) cu sediul la Washington DC, Biroul Regional pentru Asia de Sud-Est (SEARO) cu sediul la New Delhi, Biroul Regional pentru Mediterana Estică (EMRO) cu sediul la Cairo, Biroul Regional pentru Pacificul de Vest (WPRO) cu sediul la Manila, plus Biroul Regional pentru Europa (EURO) cu sediul la Copenhaga. Biroul European cuprinde 53 state membre din întreaga regiune europeană extinsă (de la Atlanticul de Nord la Pacificul euroasiatic), de la Portugalia la Federația Rusă, de la Islanda la Turkmenistan. Pentru România, cooperarea cu OMS Europe Copenhaga reprezintă cadrul global complementar cu cadrul european, oferind cadre pentru schimburile de bune practici și pentru cooperarea internațională. Articolul de față oferă o trecere în revistă a acestor componente.
(a) ISTORIA BIROULUI EUROPEAN
OMS Europa - sediu
Copenhaga, Danemarca
Înființat
1948 (parte a OMS globale)
State membre
53 state din regiunea europeană extinsă
Director regional (din 2020)
Dr. Hans Henri P. Kluge (Belgia)
Numărul angajaților
Peste 200 angajați la Copenhaga + birouri
Buget anual operațional
Peste 250 milioane dolari (cumulat)
Programe principale
EPW - European Programme of Work
Cadrul actual
European Programme of Work 2026-2030
Strategii principale
Sănătate Digitală, AMR, Boli netransmisibile
Cooperare cu UE
Acord cooperare ECDC + EMA
Țări non-UE majore în regiune
UK, Norvegia, Elveția, Turcia, Rusia
Programe pentru pandemie
Pandemic Treaty în negociere
Cooperare română principală
Ministerul Sănătății + INSP
Birou de țară pentru România
București (oficial OMS)
Istoria Biroului Regional European al OMS începe în 1948, odată cu înființarea OMS prin Constituția adoptată în iulie 1946 cu intrare în vigoare în aprilie 1948. Sediul inițial al Biroului European a fost stabilit la Geneva, iar ulterior transferat la Copenhaga în 1957, oferind cadrul geografic favorabil pentru cooperarea europeană. Cu peste 75 ani de funcționare, Biroul European a evoluat semnificativ, adaptându-se la transformările politice și sanitare ale regiunii. Pentru perioada Războiului Rece (1948-1989), Biroul European a oferit cadrele rare pentru cooperarea sanitară între statele europene de est și de vest (predominant prin programe specifice pentru imunizările copilăriei, pentru combaterea bolilor transmisibile). După căderea Cortinei de Fier și după extinderea Uniunii Europene către est, Biroul European a evoluat către cooperare extinsă.
Pandemia COVID-19 din 2020-2022 a transformat fundamental rolul Biroului European al OMS. Cu peste 2 milioane decese cumulate în regiunea europeană extinsă (53 state membre), pandemia a expus fragilitatea cooperării sanitare internaționale. Răspunsul Biroului European prin cooperarea strânsă cu European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC), prin programele specifice pentru consolidarea capacităților naționale, prin cooperarea cu Comisia Europeană pentru Uniunea Europeană a Sănătății, a generat schimbări importante. Pandemic Treaty în negociere prin OMS (cu obiective de adoptare în 2025-2026 după ample discuții între statele membre), va consolida cadrul juridic global pentru pregătirea pandemică.
Conducerea Biroului European al OMS este asigurată de directorul regional, ales pentru mandate de cinci ani prin votul statelor membre. Dr. Hans Henri P. Kluge, medic belgian cu experiență anterioară în Médecins Sans Frontières și cu specializare în tuberculoză și HIV/SIDA, este directorul regional din februarie 2020. Sub conducerea sa, Biroul a gestionat pandemia COVID-19 plus a dezvoltat European Programme of Work 2020-2025 (cu actualizare către 2026-2030). Cooperarea cu Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general OMS la nivel global din 2017 (reales pentru al doilea mandat în 2022), asigură coerența între strategia globală și cea europeană. Statele membre OMS Europe participă la deciziile strategice prin Regional Committee for Europe, organul de guvernanță care se reunește anual.
(b) STRUCTURA ORGANIZAȚIONALĂ
Direcții specializate
Structura organizațională a Biroului European al OMS cuprinde multiple direcții specializate. Country Health Policies and Systems Division, pentru aspectele de politici sanitare naționale și sisteme de sănătate, oferă cadrul cooperării cu statele membre. Health Emergencies Programme, pentru pregătirea la urgențe sanitare și pentru răspunsul la crize, lucrează strâns cu ECDC și cu structurile naționale. Communicable Diseases Division, pentru bolile transmisibile (predominant HIV/SIDA, tuberculoză, hepatite virale, imunizări copilărie). Noncommunicable Diseases Division, pentru bolile netransmisibile (predominant boli cardiovasculare, cancer, diabet, boli respiratorii cronice). Life Course Division, pentru aspectele specifice etapelor vieții (sănătate maternă, copilărie, adolescență, vârstnici).
Birouri de țară
European Programme of Work
European Programme of Work (EPW), programul strategic cincinal al Biroului European, oferă cadrul prioritizării. EPW 2020-2025, intitulat United Action for Better Health, a stabilit prioritățile pandemice plus pe consolidarea sistemelor sanitare. EPW 2026-2030, în finalizare în 2026, va prioriza aspectele post-pandemice (predominant consolidarea pregătirii la pandemii viitoare, combaterea bolilor netransmisibile, sănătatea mintală, sănătatea climatică, transformarea digitală a sistemelor sanitare). Cooperarea cu statele membre prin Regional Committee for Europe pentru adoptarea EPW, oferă cadrul democratic.
(c) STRATEGII PRINCIPALE
Sănătate digitală
Strategiile principale ale Biroului European OMS pentru perioada 2026-2030 cuprind multiple componente. Strategia Europeană pentru Sănătate Digitală 2024-2029, lansată în 2023 cu implementare graduală, oferă cadrul pentru transformarea digitală a sistemelor sanitare naționale. Componentele cuprind aspectele de telemedicine, de inteligență artificială medicală, de date medicale electronice, plus de competențe digitale ale personalului sanitar. Cooperarea cu Comisia Europeană prin Spațiul European al Datelor de Sănătate (EHDS), cu Strategia Globală OMS pentru Sănătate Digitală 2020-2025 (cu succesoarea 2026-2030 în pregătire), oferă cadre integrate.
Combaterea AMR
Combaterea rezistenței antimicrobiene (AMR), prioritate strategică majoră, cuprinde multiple componente. Conform datelor OMS Europe, peste 700.000 decese cumulate anual în lume sunt atribuite infecțiilor cu bacterii rezistente (cu peste 35.000 decese anuale doar în Uniunea Europeană conform datelor ECDC). Strategia Europeană pentru Combaterea AMR, adoptată în 2017 cu actualizare în 2022, oferă cadrul de acțiune. Cooperarea cu ECDC prin European Antimicrobial Resistance Surveillance Network (EARS-Net), cu World Organisation for Animal Health (WOAH) pentru aspectele de One Health, cu sectorul farmaceutic pentru dezvoltarea de antibiotice noi, oferă cadre.
Boli netransmisibile
Combaterea bolilor netransmisibile (NCDs), problema majoră de sănătate publică, cuprinde multiple componente. Cu peste 90 la sută din decesele anuale în regiunea europeană atribuite NCDs (predominant boli cardiovasculare, cancere, diabet, boli respiratorii cronice), prevenția și combaterea reprezintă priorități absolute. Strategia OMS Europe pentru NCDs, adoptată în 2016 cu actualizări periodice, vizează reducerea cu o treime a mortalității premature până în 2030 prin țintele Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (SDG 3.4 - Sustainable Development Goal). Cooperarea cu Planul European de Combatere a Cancerului adoptat de Comisia Europeană în februarie 2021, cu Comprehensive Approach to Mental Health adoptat în iunie 2023, oferă cadre.
(d) PRIORITĂȚI EMERGENTE
Sănătate mintală
Sănătatea mintală, prioritate emergentă a Biroului European OMS, cuprinde multiple componente specifice. Cu peste 1 din 4 cetățeni europeni afectați de o tulburare mintală pe parcursul vieții, sănătatea mintală reprezintă provocare semnificativă. Comprehensive Mental Health Action Plan 2013-2030 al OMS la nivel global, plus Mental Health Action Plan European Region 2025-2030 în pregătire, oferă cadre strategice. Pentru România, cooperarea prin Ministerul Sănătății, prin Institutul Național de Sănătate Mintală, prin Comisia Națională de Psihiatrie, asigură cadrul național. Programele specifice pentru combaterea suicidului (cu rate semnificative în regiunea europeană), pentru tratamentul depresiei și al anxietății, pentru aspectele de sănătate mintală a tinerilor, oferă cadre operaționale.
Sănătate climatică
Sănătatea climatică, dimensiune crescând importantă, reprezintă altă prioritate. Schimbările climatice generează impacturi multiple asupra sănătății umane: valurile de căldură care afectează vârstnicii (predominant prin episoadele extreme demonstrate în statele mediteraneene), schimbarea distribuției geografice a bolilor vectoriale (malaria, dengue, encefalita virală transmisă prin căpușe), deteriorarea calității aerului prin incendiile forestiere extinse, impacturi asupra siguranței alimentare prin perturbarea producției agricole. Strategia Europeană OMS pentru Sănătate Climatică, în dezvoltare pentru perioada 2026-2030, va oferi cadrul. Cooperarea cu European Environment Agency (EEA) cu sediul la Copenhaga, oferă cadre instituționale.
Be Healthy Be Mobile
Programul Be Healthy Be Mobile, parteneriat între OMS și International Telecommunication Union (ITU) cu sediul la Geneva, vizează utilizarea tehnologiilor mobile pentru promovarea sănătății. Programul, lansat în 2012 cu extindere graduală, oferă cadre pentru intervenții bazate pe SMS, pe aplicații mobile, pe alte tehnologii digitale, pentru combaterea bolilor netransmisibile. Pentru România, programe pilot pentru combaterea fumatului prin tehnologii mobile, pentru sprijinirea pacienților diabetici prin aplicații specifice, pentru combaterea obezității prin programe digitale, oferă cadre. Cooperarea cu programele europene precum EU4Health prin componenta digitală, oferă cadre complementare.
(e) COOPERARE CU UE ȘI ROMÂNIA
Cooperare cu Comisia Europeană
Cooperarea OMS Europe cu Uniunea Europeană oferă cadre integrate semnificative. Acordul de cooperare OMS-Comisia Europeană, semnat în 2001 cu actualizări periodice (cu ultima actualizare extinsă în 2023), oferă cadrul oficial. Programele comune cuprind aspecte multiple. Cooperarea OMS Europe cu European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC) prin acordul ECDC-OMS Europa semnat în 2010 cu actualizări periodice, oferă cadre pentru supravegherea epidemiologică integrată. Cooperarea OMS-European Medicines Agency (EMA) prin Programul Prequalification pentru medicamente și vaccinuri, oferă cadre pentru calitatea medicamentelor.
Cooperare cu HERA
Cooperarea OMS Europe cu Health Emergency Preparedness and Response Authority (HERA) a Comisiei Europene, oferă cadre pentru pregătirea pandemică integrată. Programele comune cuprind aspectele de pregătire pentru pandemii viitoare (predominant prin International Health Regulations - IHR), aspectele de cooperare pentru combaterea rezistenței antimicrobiene, aspectele de cooperare pentru sănătatea climatică. Pandemic Treaty în negociere prin OMS (cu obiectivul adoptării în 2025-2026), va consolida cadrul juridic global pentru cooperarea pandemică. Pentru România, cooperarea consolidată prin participarea la procesul de negociere, oferă cadre pentru poziții strategice.
European Observatory
Cooperarea cu alte structuri europene oferă cadre complementare. Cooperarea cu European Observatory on Health Systems and Policies cu sediul la Bruxelles (parteneriat între OMS Europe, Comisia Europeană, mai multe guverne naționale și instituții academice), oferă cadre pentru analize comparative ale sistemelor sanitare. Rapoartele Observatory (predominant Health Systems in Transition - HiTs pentru fiecare stat membru cu actualizare periodică, rapoartele tematice despre aspecte specifice), oferă cadre comparative. Pentru România, raportul Romania Health System Review actualizat periodic, oferă cadrul de analiză comparativă. Cooperarea cu European Forum of Medical Associations (EFMA), cu European Hospital and Healthcare Federation (HOPE), completează cadrul.
Cooperare instituțională română
Cooperarea României cu OMS Europe se realizează prin multiple canale instituționale. Ministerul Sănătății, prin direcțiile specializate pentru afaceri internaționale, coordonează aspectele strategice. Biroul OMS de țară cu sediul la București, oferă cadrul cooperării directe. Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) și subordinatele sale (Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, Centrul Național pentru Monitorizarea Riscurilor din Mediul Comunitar, plus alte structuri), oferă cadrele tehnice. Cooperarea cu universitățile medicale (UMF Carol Davila București, UMF Iuliu Hațieganu Cluj, UMF Grigore T. Popa Iași, UMF Victor Babeș Timișoara, UMF George Emil Palade Mureș, UMF Craiova), prin departamentele specializate, oferă cadrele academice.
WHO Country Cooperation Strategy
Programele OMS specifice pentru România cuprind multiple componente. WHO Country Cooperation Strategy (CCS) pentru România, document strategic cincinal care definește prioritățile cooperării, oferă cadrul. CCS pentru perioada 2025-2030, în finalizare în 2026, prioritizează aspectele de combaterea NCDs, de sănătate mintală, de pregătire la urgențe, de transformare digitală. Programele specifice (predominant pentru combaterea tuberculozei cu cooperarea WHO/Europe Tuberculosis Programme, pentru combaterea HIV/SIDA, pentru imunizările copilăriei prin Expanded Programme on Immunization - EPI, pentru sănătatea maternă și infantilă), oferă cadre operaționale.
Experți români
Experții români participă activ la activitățile OMS Europe prin multiple cadre. Membrii Comitetului Regional pentru Europa al OMS, prin reprezentanții Ministerului Sănătății, contribuie la deciziile strategice. Experții români participă la grupurile de lucru tehnice ale OMS Europe pentru aspectele specifice (predominant pentru aspectele de tuberculoză prin cooperarea cu Programul Național de Tuberculoză, pentru imunizări prin cooperarea cu Comitetul Național pentru Imunizări, pentru sănătate mintală prin cooperarea cu Comisia Națională de Psihiatrie). Cooperarea cu European Network of Health Promoting Schools pentru aspectele de promovare a sănătății în școli, prin Ministerul Educației și prin Ministerul Sănătății, oferă cadre.
(f) OBIECTIVE ȘI PERSPECTIVE
Obiective NCDs și boli infecțioase
Obiectivele OMS Europe pentru perioada 2026-2030 cuprind multiple direcții strategice cuantificabile. Reducerea cu o treime a mortalității premature prin NCDs până în 2030, conform țintelor SDG 3.4 ONU, reprezintă obiectivul macro. Pentru regiunea europeană (cu peste 4,2 milioane decese anuale prin NCDs), atingerea acestei ținte necesită eforturi semnificative. Eliminarea hepatitelor virale ca amenințare de sănătate publică până în 2030 (cu reducerea cu 90 la sută a infecțiilor noi și cu 65 la sută a mortalității prin hepatită), reprezintă alt obiectiv ambițios. Pentru tuberculoză, atingerea unui nivel de eliminare în regiunea europeană (cu sub 1 caz per milion locuitori) reprezintă obiectiv pe termen lung.
Obiective AMR și imunizări
Pentru combaterea AMR, obiectivele cuprind reducerea consumului de antibiotice la oameni cu o treime până în 2030 (de la mediile actuale), reducerea utilizării de antibiotice în zootehnie cu cel puțin 50 la sută, atingerea unei capacități adecvate de supraveghere a AMR în toate statele membre. Pentru imunizările copilăriei, atingerea unei acoperiri vaccinale de peste 95 la sută pentru vaccinurile esențiale (predominant DTaP, rujeolă-rubeolă-oreion, polio), reprezintă obiectiv pentru protecția populațiilor. Pentru aspectele de pregătire la urgențe, atingerea unei capacități adecvate de implementare a International Health Regulations (IHR) prin Joint External Evaluation (JEE), reprezintă obiectiv strategic.
Obiective sănătate mintală și climatică
Pentru sănătatea mintală, obiectivele cuprind asigurarea accesului universal la servicii de sănătate mintală de calitate prin extinderea acoperirii sistemelor sanitare, reducerea ratei suicidului cu o treime până în 2030, atingerea unei integrări complete a sănătății mintale în asistența primară. Pentru sănătatea climatică, obiectivele cuprind dezvoltarea de sisteme sanitare reziliente la schimbările climatice, reducerea emisiilor de carbon ale sectorului sanitar prin tranziție verde, integrarea aspectelor climatice în formarea profesională a personalului sanitar. Pentru transformarea digitală, obiectivele cuprind atingerea unei acoperiri digitale extensive a populației prin servicii moderne, asigurarea accesului echitabil la beneficiile digitalizării.
Resurse financiare limitate
Provocările OMS Europe la nivelul anului 2026 cuprind multiple dimensiuni structurale. Resursele financiare limitate comparativ cu provocările regiunii europene, generează provocări semnificative. Bugetul OMS Europe (cumulat peste 250 milioane dolari anual), deși semnificativ, este modest comparativ cu cele 53 state membre ale regiunii. Dependența de contribuțiile voluntare ale statelor membre (cu fluctuații semnificative an de an), limitează planificarea pe termen lung. Cooperarea cu Comisia Europeană prin programele specifice de cofinanțare, cu fundațiile globale (predominant Bill and Melinda Gates Foundation, Wellcome Trust), oferă cadre suplimentare.
Disparități între state
Disparitățile semnificative între statele membre ale regiunii europene extinse, generează provocări. De la statele cu cele mai avansate sisteme sanitare (Germania, Olanda, Suedia, Danemarca) la statele cu sisteme sanitare cu capacități limitate (statele din Asia Centrală, statele din Caucazul de Sud, plus alte), cooperarea regională necesită abordări diferențiate. Programele specifice pentru sprijinirea statelor cu capacități limitate, prin programe de capacity building, prin asistență tehnică, prin cooperarea cu statele cu sisteme avansate, oferă cadre. Pentru România, poziția intermediară (state cu sistem sanitar cu provocări dar cu capacitate de cooperare consolidată), oferă oportunități pentru rol regional.
Provocări geopolitice
Provocările geopolitice, accentuate prin tensiunile recente, cuprind dimensiune importantă. Cu statele membre ale regiunii europene extinse care includ atât statele UE cât și statele non-UE (predominant Federația Rusă, Belarus, Turcia, Marea Britanie după Brexit), cooperarea regională necesită echilibre diplomatice complexe. Pentru pandemic preparedness, cooperarea regională în pofida tensiunilor geopolitice rămâne esențială. Programele specifice pentru sprijinirea Ucrainei prin OMS Ukraine Country Office (consolidat după 2022), oferă cadre pentru sprijinul Ucrainei în condițiile dificile actuale. Cooperarea cu Comisia Europeană prin Civil Protection Mechanism, asigură cadrul european.
Implementare EPW 2026-2030
Perspectiva pentru perioada 2026-2030 cuprinde finalizarea și implementarea European Programme of Work 2026-2030. Strategiile principale (pentru sănătate digitală, pentru combaterea AMR, pentru NCDs, pentru sănătate mintală, pentru sănătate climatică), vor fi consolidate prin programe operaționale. Adoptarea Pandemic Treaty prin OMS în 2025-2026, va consolida cadrul juridic global. Implementarea recomandărilor Joint External Evaluation pentru fiecare stat membru, va consolida capacitățile naționale. Cooperarea cu Comisia Europeană prin acordurile actualizate, cu structurile europene specializate, va consolida cadrele europene.
50+ experți români 2030
Pentru România, perspectiva consolidării cooperării cu OMS Europe vizează multiple componente. Implementarea completă a WHO Country Cooperation Strategy 2025-2030, va consolida programele specifice. Atingerea unei capacități adecvate de implementare a IHR prin Joint External Evaluation, va consolida pregătirea la urgențe. Modernizarea sistemelor de supraveghere prin cooperarea cu ECDC și cu OMS Europe, va consolida cadrele tehnice. Cooperarea prin programele specifice (combaterea tuberculozei, sănătatea mintală, imunizările copilăriei, plus alte), va consolida aspectele operaționale. Atingerea unui număr de peste 50 experți români activi în grupurile de lucru OMS Europe (de la sub 30 în 2026), va consolida prezența profesională.
OMS Europe consolidat
Pe orizontul lung, viziunea conturează un OMS Europe consolidat, structură europeană centrală în arhitectura globală sanitară. Către 2030, indicatorii principali (implementarea EPW 2026-2030, atingerea SDG 3 pentru sănătate, eficacitatea cooperării cu Comisia Europeană, capacitatea statelor membre pentru pregătirea la urgențe, calitatea sistemelor sanitare comparate), ar trebui să se apropie de standardele de excelență internațională. Cooperarea cu Comisia Europeană prin DG SANTE, cu ECDC prin acordul actualizat, cu EMA prin Programul Prequalification, cu HERA pentru pregătirea pandemică, cu European Observatory on Health Systems prin parteneriatul tripartit, cu structurile europene profesionale, va consolida cadrul. Pentru România, această evoluție va îmbunătăți semnificativ accesul la cooperarea internațională sanitară prin cadrele complementare europene și globale.
SURSE PRINCIPALE
● OMS Biroul Regional Europa - Copenhaga.
● Director Hans Henri P. Kluge (din februarie 2020).
● European Programme of Work 2020-2025 (United Action).
● EPW 2026-2030 în finalizare 2026.
● Strategia Europeană Sănătate Digitală 2024-2029.
● Comprehensive Mental Health Action Plan 2013-2030.
● International Health Regulations (IHR).
● Joint External Evaluation (JEE).
● Pandemic Treaty în negociere OMS.
● European Observatory on Health Systems Bruxelles.
● Be Healthy Be Mobile (OMS + ITU).
● WHO Country Cooperation Strategy România 2025-2030.