Strategia Națională de Apărare a Țării reprezintă documentul programatic suprem care orientează politica de securitate și apărare a României. Elaborarea sa revine Președintelui României, în temeiul Constituției și al Legii 415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Strategia traduce în obiective concrete viziunea statului român asupra propriei poziții geopolitice, asupra riscurilor și amenințărilor de securitate, precum și asupra direcțiilor majore de acțiune. Aprobarea revine Parlamentului, după dezbatere în CSAT, ceea ce conferă documentului forță politică și legitimitate democratică. România a adoptat astfel de strategii ciclic, cu o cadență de patru sau cinci ani, în acord cu mandatele prezidențiale și cu evoluția contextului regional.

Istoria recentă a strategiilor românești pornește din 1999, când a fost aprobată prima strategie post-decembristă, urmată de versiunile din 2001, 2007, 2010, 2015 și 2020. Fiecare etapă a reflectat o realitate distinctă: integrarea euroatlantică, aderarea la NATO în 2004, intrarea în Uniunea Europeană în 2007, consolidarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, apoi adaptarea la mediul de securitate marcat de anexarea ilegală a Crimeei și de războiul din Donbas. Strategia 2015-2019, adoptată în mandatul președintelui Klaus Iohannis, a introdus formal conceptul de securitate națională extinsă. Strategia 2020-2024 a aprofundat această abordare și a integrat lecțiile pandemiei COVID-19.

Cea mai recentă versiune, Strategia Națională de Apărare 2025-2030, a fost adoptată de CSAT pe 24 noiembrie 2025 și prezentată Parlamentului pe 26 noiembrie 2025, de către președintele Nicușor Dan. Documentul a parcurs un proces de consultare publică, o premieră pentru un text strategic de această natură. Două direcții majore conturează arhitectura noului document: răspunsul la războiul hibrid dus de Federația Rusă, cu accent pe atacuri cibernetice, dezinformare și influență prin rețele sociale, respectiv combaterea fenomenului corupției, considerat factor erodant pentru reziliența statului. Această dublă focalizare reflectă lecțiile învățate din anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024 și din scandalurile de integritate care au marcat ultimii ani.

Conceptul de securitate națională extinsă, păstrat și consolidat în noua strategie, depășește dimensiunea pur militară. El acoperă politica externă, ordinea publică, securitatea cibernetică, securitatea energetică, economia, mediul, sănătatea, educația și cultura. Această abordare integrată recunoaște caracterul transversal al amenințărilor contemporane, care arareori se manifestă izolat. O criză energetică poate genera tensiuni sociale, care la rândul lor pot fi instrumentalizate prin campanii de dezinformare, ceea ce afectează stabilitatea politică și capacitatea statului de a răspunde militar. Strategia răspunde acestei complexități prin coordonare interinstituțională și prin parteneriat public-privat.

Pilonii politici reafirmați de Strategia 2025-2030 rămân Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, apartenența la NATO și participarea activă în Uniunea Europeană. Acești piloni sunt completați de relații consolidate cu Regatul Unit, Franța, Germania, Polonia și Turcia, precum și de cooperarea în formatul București 9 și în Inițiativa celor Trei Mări. România se prezintă drept furnizor de securitate regional, capabil să exporte stabilitate către vecinătatea estică, cu accent pe sprijinul acordat Republicii Moldova și Ucrainei. Această poziționare a evoluat semnificativ din 2022, an care a redefinit ecuația strategică a flancului estic al Alianței.

Resursele necesare implementării strategiei sunt corelate cu obiectivele bugetare pe termen mediu. Bugetul Ministerului Apărării Naționale pentru 2026 a fost stabilit la 49,426 miliarde lei, echivalentul a 2,45% din PIB, în creștere cu 16,62% față de execuția preliminară din 2025. Din această sumă, 18,832 miliarde lei, adică 38,10%, sunt direcționate către programe de înzestrare cu echipamente majore. La Summitul NATO de la Haga, din iunie 2025, aliații au convenit creșterea graduală a cheltuielilor de apărare către 5% din PIB până în 2035, cu 3,5% destinați investițiilor directe în capabilități militare. România și-a asumat această traiectorie, urmând să crească progresiv alocările în deceniul următor.

Mecanismul de implementare a strategiei se bazează pe Planul de implementare, document operațional aprobat de CSAT și revizuit anual. Planul transpune obiectivele strategice în acțiuni concrete, atribuind responsabilități instituțiilor cu competențe în domeniul securității naționale: Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Serviciul de Protecție și Pază. Coordonarea revine Administrației Prezidențiale, prin Consilierul prezidențial pentru securitate națională, funcție deținută în 2026 de Cristian Diaconescu. Această arhitectură asigură coerența acțiunii statului.

Riscurile, amenințările și vulnerabilitățile identificate de Strategia 2025-2030 reflectă realitățile postinvaziei ruse a Ucrainei. Pe primul plan se află acțiunile agresive ale Federației Ruse, care includ provocări la frontiera estică, incidente cu drone pe teritoriul românesc (precum cel de la Plauru, din septembrie 2023), campanii de dezinformare și ingerințe electorale. Urmează amenințările cibernetice, terorismul, criminalitatea organizată transfrontalieră, traficul de persoane și de droguri, migrația ilegală, schimbările climatice și pandemiile. Corupția apare explicit drept risc pentru reziliența statului, cu un rol activ atribuit Serviciului Român de Informații în identificarea fenomenelor de corupție cu impact asupra securității naționale.

Dimensiunea internă a strategiei include consolidarea instituțiilor democratice, combaterea fenomenului fake news, protecția infrastructurilor critice și creșterea rezilienței societale. Educația de securitate, alfabetizarea digitală, capacitatea de a verifica surse și de a rezista manipulării devin priorități. Tinerii reprezintă un public-țintă esențial, iar Strategia subliniază importanța implicării societății civile, a mediului academic și a sectorului privat în efortul colectiv. Voluntariatul civic, donarea de sânge, pregătirea pentru situații de urgență, participarea la exerciții de protecție civilă sunt prezentate ca expresii ale solidarității cetățenești.

Procesul de elaborare a Strategiei 2025-2030 a inclus consultări extinse cu instituții, experți, organizații neguvernamentale și mediul academic. Consilierul prezidențial pentru securitate națională, Cristian Diaconescu, a coordonat dialogul dintre Administrația Prezidențială și autoritățile cu atribuții de securitate. Două dosare de corespondență au reunit observațiile primite, iar varianta finală a integrat o parte semnificativă a sugestiilor. Această practică reprezintă o evoluție notabilă față de strategiile anterioare, elaborate predominant în interiorul aparatului instituțional. Transparența procesului consolidează legitimitatea documentului și asigură că politicile de securitate beneficiază de o cuprindere mai largă a perspectivelor existente în societate.

Comparația cu strategiile aliate oferă repere utile pentru înțelegerea poziției românești. Statele Unite publică periodic National Security Strategy și National Defense Strategy, documente programatice ale administrațiilor succesive. Franța dispune de Revue Nationale Stratégique, Regatul Unit de Integrated Review, Germania de Wehrhafte Demokratie, Polonia de Strategia Bezpieczeństwa Narodowego. La nivelul UE, Compass Strategic adoptat în 2022 oferă cadrul comun. România este parte integrantă a acestor procese, contribuind la formularea documentelor europene și aliate, ceea ce înseamnă că Strategia națională este aliniată cu prioritățile colective, păstrând totodată accentele specifice intereselor proprii.

Viziunea pe termen lung a Strategiei 2025-2030 conturează o Românie integrată profund în arhitectura euroatlantică, cu o armată profesionalizată și interoperabilă cu forțele aliate, cu servicii de informații moderne și controlate democratic, cu o economie rezilientă și o societate informată. Către 2035, obiectivul declarat este o țară care contribuie activ la securitatea regională, exportă stabilitate către Marea Neagră și Balcanii de Vest, susține parcursul european al Republicii Moldova și al Ucrainei, și își îndeplinește integral angajamentele aliate. Strategia rămâne instrument viu, supus revizuirii la patru sau cinci ani, în acord cu dinamica accelerată a mediului internațional și cu mandatele prezidențiale succesive.