Sinteză. Piața muncii românească se află într-un moment de transformare profundă. Pe de o parte, progresele ultimului deceniu sunt remarcabile: creșterea salarială substanțială, reducerea șomajului la unul dintre cele mai mici niveluri din UE, dezvoltarea sectorului IT ca pol al modernizării, integrarea în lanțurile valorice europene. Pe de altă parte, provocările sunt majore: emigrarea masivă a populației active, deficitul cronic de forță de muncă în multe sectoare, gap-ul persistent de competențe față de economia modernă, inegalitățile teritoriale și pe grupuri sociale. Deceniul 2026-2035 va determina dacă România va consolida poziția sa de economie competitivă european sau va rămâne în periferia productivă. Articolul de încheiere al Secțiunii SP4 sintetizează perspectivele și propune o viziune integrată pentru agenda pieței muncii.

1. Convergența salarială cu Uniunea Europeană

Convergența salarială cu mediile europene este unul dintre cele mai importante obiective ale agendei. Salariul mediu net din România a crescut de la circa 350 euro în 2010 la peste 1.100 euro în 2025, triplare în 15 ani. Această convergență a redus decalajul față de media UE de la peste 80% în 2010 la 60-65% în 2025. Continuarea acestui ritm până în 2035 ar putea aduce salariile românești la 75-80% din media UE, apropiindu-le de niveluri comparabile cu cele din Cehia sau Slovenia actuale.

Realizarea acestei convergențe cere creștere economică sustenabilă peste media UE (cu circa 2-3 puncte procentuale anual), creșterea productivității pe lucrător (prin investiții în capital fizic și uman), transformarea structurală a economiei spre sectoare cu valoare adăugată ridicată. Politicile care susțin convergența includ: continuarea reformei salariului minim pentru creșteri previzibile, dezvoltarea sectoarelor moderne (IT, ingineriile avansate, servicii financiare), atragerea de investiții străine pentru sectoarele cu valoare adăugată mare, modernizarea infrastructurii pentru a permite creșterea productivității. Convergența salarială este componenta esențială pentru reducerea presiunilor de emigrare și pentru atragerea diasporei.

2. Combaterea deficitului de forță de muncă

Combaterea deficitului de forță de muncă cere mai multe direcții complementare. Activarea populației inactive: peste 30% din populația în vârstă de muncă este inactivă (în special femei cu responsabilități familiale, persoane descurajate, persoane care lucrează informal). Atragerea acestora în piața formală a muncii cere: dezvoltarea serviciilor pentru copii (creșele, programele after-school), politici flexibile de muncă (telemuncă, program part-time), reducerea birocrației pentru angajare, stimulente fiscale pentru încadrare.

Retragerea diasporei prin condiții atractive: dezvoltarea instituțiilor publice de calitate, salarii competitive, oportunități profesionale. Reformele care vizează atragerea românilor înapoi pot oferi mii sau zeci de mii de retragători anual. Politici de imigrație controlată cu accent pe profesioniștii cu calificări care lipsesc economiei românești: medici, ingineri, specialiști IT din Republica Moldova, Ucraina, alte state cu legături culturale. Combaterea muncii la negru prin combinația de reduceri fiscale (pentru a face munca formală mai atractivă) și de aplicare consolidată a legii. Aceste direcții cumulate ar atenua presiunile deficitului pe termen mediu și lung.

3. Transformarea competențelor pentru economia 2030

Transformarea competențelor pentru economia 2030 este una dintre direcțiile cele mai presante. Direcțiile prioritare includ: extinderea masivă a programelor de formare digitală pentru toate categoriile (de la elevi la adulți, de la profesioniști IT la angajați din alte sectoare). Învățământul dual extins la peste 100.000 de elevi anual pentru a oferi competențe practice cerute de economie. Modernizarea curriculumului universitar pentru a integra competențele cerute de noile sectoare.

Educația continuă consolidată cu programe accesibile pentru toate categoriile, cu deduceri fiscale extinse pentru investițiile în formare, cu cooperare consolidată între sectorul public și cel privat. Centre regionale de excelență în formarea profesională, dezvoltate prin PNRR și prin fonduri europene, pentru specializări tehnice avansate. Programe specifice pentru tranziția profesională a lucrătorilor din sectoarele în declin spre sectoarele în creștere. Realizarea acestei agende ar transforma capitalul uman românesc într-un avantaj competitiv pentru economia moderna.

4. Egalitatea de șanse și incluziunea

Egalitatea de șanse și incluziunea sunt componente etice și economice ale unei piețe a muncii moderne. Direcțiile principale includ: politici pentru creșterea ratei de ocupare a femeilor prin dezvoltarea serviciilor pentru copii și prin politici flexibile de muncă. Programe pentru integrarea persoanelor cu dizabilități prin adaptarea locurilor de muncă, stimulente consistente pentru angajatori, formare profesională dedicată.

Politici pentru îmbătrânirea activă cu prelungirea perioadei de activitate prin condiții adaptate, formare continuă pentru actualizarea competențelor, combaterea ageismului prin campanii publice. Programe pentru comunitățile rome și pentru alte grupuri marginalizate prin combinația de educație, formare profesională, mediatori comunitari, sprijin pentru antreprenoriat. Combaterea discriminării prin aplicarea fermă a legii și prin schimbarea atitudinilor sociale prin educație. Aceste politici cumulate ar valorifica potențialul tuturor cetățenilor pentru economia și societatea românească.

5. Viziunea pieței muncii 2035

Viziunea pieței muncii românești în 2035 ar trebui să includă componente ambițioase dar realizabile. Salariile apropiate de 75-80% din mediile UE pentru sectoarele principale, cu reducerea consistentă a presiunilor de emigrare. Rata de ocupare crescută la peste 75% (apropiată de țintele europene), cu activarea populației inactive prin politici dedicate. Diaspora românească parțial retrasă, cu fluxuri nete spre țară începând cu mijlocul decadei, datorită condițiilor atractive create.

Sectorul IT dezvoltat la peste 400.000 de specialiști, ca pol al modernizării economiei. Sectoare moderne dezvoltate (energii regenerabile, automotive de generație nouă, biotehnologii, servicii financiare avansate) generând locuri de muncă bine plătite. Competențele cetățenilor adaptate la economia digitală, cu peste 60% din adulți cu competențe digitale de bază (apropiat de mediile europene) și cu participare crescută la educația continuă. Egalitatea de șanse consolidată cu reducerea decalajelor de ocupare între bărbați și femei, cu integrarea profesională extinsă a persoanelor cu dizabilități.

Lucrătorii străini integrați social și cultural, cu acorduri bilaterale modernizate pentru recrutare reglementată și pentru protecția drepturilor. Munca la distanță și formele flexibile consolidate cu cadre legale moderne care protejează lucrătorii. Dialogul social funcțional cu sindicate consolidate și cu negocieri colective de calitate la nivel de sector. Realizarea acestei viziuni cere investiții consistente, voință politică susținută, cooperare între actorii sociali. Piața muncii este componenta fundamentală a economiei și societății, iar transformarea sa modernă este una dintre cele mai importante priorități pentru România deceniului următor. Capitalul uman bine valorificat poate deveni cel mai mare avantaj competitiv al țării.

SURSE PRINCIPALE

Programul Operațional Educație și Ocupare 2021-2027.

PNRR Romania, componente privind piața muncii 2021-2026.

Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2024-2030.

Comisia Europeană, Country Report Romania 2024-2025.

OECD, Employment Outlook 2024.

Eurostat, Labour Market Indicators Romania 2024.

Banca Mondială, Romania Jobs Diagnostic 2024.