Pe 7 februarie 2024, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) al României a respins formal cererea Huawei Technologies Co. Ltd. de a fi autorizată ca furnizor de echipamente pentru rețelele 5G. Decizia, publicată în Monitorul Oficial, a reprezentat aplicarea Legii 163/2021 care interzice participarea companiilor controlate de state non-NATO în infrastructura critică de comunicații. Operatorii de telecomunicații din România au termen pentru înlocuirea echipamentelor Huawei: nucleul rețelei până în 2026 și restul infrastructurii până în 2028. În aprilie 2024, Huawei a inițiat acțiune în justiție împotriva statului român.
Pe 11 iunie 2021, președintele Klaus Iohannis semnase legea care a fundamentat această decizie. Romania a fost printre primele zece state ale UE care au transpus în legislație națională Toolbox-ul de Securitate 5G adoptat de Comisia Europeană în 2020. Polonia, Letonia, Estonia, Suedia și Republica Cehă au urmat trasee similare. Decizia americană privind Huawei (2019, prima administrație Trump) a coincis cu, dar nu a determinat singură, alegerile europene: Australia introdusese restricții similare încă din 2012, sub un guvern social-democrat.
România a făcut, pe segmentele decisive ale infrastructurii critice (5G, nuclear, telecomunicații), alegerile strategice corecte față de China. Deficitul actual rezidă în absența unei strategii afirmative privind relația economică și diplomatică bilaterală. Politica românească este astăzi predominant defensivă, structurată ca răspuns la amenințări, lipsită de o agendă proprie privind ce dorim de la China dincolo de a-i bloca accesul în sectoarele sensibile.
BILANȚUL DEFENSIV
Trei decizii structurale au definit arhitectura defensivă a poziționării României față de China:
Prima. Restricția 5G prin Legea 163/2021. Implementarea sa în 2024 prin decizia CSAT a fost, pentru Huawei, prima decizie formală negativă de la o autoritate publică din UE după patru ani de negocieri tehnice. Decizia a generat un cost economic real: George Zhang, șeful Huawei România, a estimat impactul la 9,2 miliarde de lei și la mii de locuri de muncă. Operatorii Vodafone și Orange parcurg, în paralel, procese costisitoare de rip-and-replace. Argumentul de securitate națională a prevalat asupra argumentului economic, rezultat consistent cu poziționarea statelor NATO din flancul estic.
A doua. Repoziționarea proiectelor nucleare de la Cernavodă. Memorandumul de cooperare cu China General Nuclear Power Corporation (CGN) pentru reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, semnat în 2015, a fost reziliat în iunie 2020. Decizia Guvernului Orban de a trece la modelul US-Canada (parteneriatul cu Westinghouse și AECON pentru reactoarele 3 și 4 noi) a marcat ieșirea României din schema 17+1 (formatul China-CEEC) pe segmentul nuclear strategic. Reactoarele 3 și 4 sunt acum dezvoltate cu partenerii Westinghouse, AECON, ENGIE și Korea Hydro & Nuclear Power.
A treia. Screening-ul investițiilor străine. OUG 46/2022 a transpus Regulamentul UE 2019/452 privind screening-ul investițiilor străine directe, cu mecanism național de evaluare la nivelul CSAT pentru investițiile din state non-UE care pot afecta securitatea sau ordinea publică. Regimul este aplicat consistent: investițiile chineze noi în sectoare sensibile (telecomunicații, energie critică, apărare, biotehnologie, infrastructură strategică) sunt examinate sistematic. Practica este aliniată cu cea a Franței, Germaniei și Italiei.
REALITATEA ECONOMICĂ ACTUALĂ
Investițiile chineze în România însumează aproximativ 410 milioane de dolari în martie 2024, conform datelor consolidate de China Briefing. La acestea se adaugă 13.697 de firme cu capital chinez înregistrate în România. Sectoarele de prezență: telecomunicații (Huawei, în proces de retragere parțială), automotive (Ningbo Joyson Electronic și NBHX, fabrici la Brașov), energie regenerabilă (Chint Group, parteneriat cu Intec Energy Solutions pentru cea mai mare centrală solară din România).
Componenta de capital uman este semnificativă chiar și în scenariul retragerii parțiale Huawei. Aproximativ 1.300 de angajați direcți și 6.000 de locuri de muncă indirecte au fost create de Huawei în România, cu universități partenere (Politehnica București, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca). Forumul Economic România-China, organizat la București în iulie 2024, a subliniat că relația economică bilaterală depășește cu mult chestiunea 5G.
La nivel comercial, balanța este puternic deficitară pentru România: importurile din China au depășit 7 miliarde de dolari în 2024, exporturile au rămas sub 1 miliard. Această asimetrie reflectă structura economiei românești (importuri industriale și de bunuri de consum) și dependența anumitor sectoare strategice (electronice, baterii, panouri solare, semiconductori) de furnizorii chinezi. Tema reflectă, însă, o dinamică europeană generală: comerțul UE și China are o asimetrie similară.
LIMITA POLITICII PUR DEFENSIVE
O politică externă matură față de China are nevoie de două componente: ce blocăm și ce dorim. Componenta defensivă a fost articulată coerent. Componenta afirmativă rămâne fragmentată.
Patru întrebări strategice așteaptă răspunsuri politice articulate:
Prima. Ce relație economică dorim cu China în sectoarele non-sensibile? Industria automotive românească are deja parteneriate productive cu investitori chinezi în Brașov. Sectorul de mașini electrice și baterii este, la nivel european, dominat de companiile chineze (CATL, BYD). Soluția franceză și germană (parteneriat tehnologic condițional, transfer de cunoaștere, cerințe de fabricație locală) oferă un model practicabil. Acordul recent CATL și Stellantis pentru fabrica din Spania reprezintă un caz pe care România ar trebui să îl analizeze pentru replicare adaptată.
A doua. Ce poziție avansăm în formatul de cooperare China și CEEC (denumit anterior 17+1, redus la 14+1 după ieșirile statelor baltice)? România rămâne participant activ. Lipsa unei viziuni explicite asupra a ceea ce dorim să obținem prin acest format conferă altor state (Ungaria, Serbia) inițiativa agendei. O propunere românească de reorganizare a formatului în jurul unor proiecte concrete, măsurabile, reciproc benefice, ar redefini regulile de angajament.
A treia. Cum poziționăm China în arhitectura noastră academică, științifică și culturală? Confucius Institutes au fost închise sau restrânse în mai multe state UE (Germania, Suedia, Franța) ca răspuns la preocupări privind influența politică. România a urmat o abordare mai prudentă, fără decizii formale de închidere. Cooperările științifice cu universitățile chineze rămân, în paralel, semnificative. Cadrul de evaluare al cooperării academice și de cercetare lipsește.
A patra. Ce rol jucăm în arhitectura europeană de derisking față de China? Comisia Europeană von der Leyen a articulat doctrina derisking (decuplarea selectivă, fără rupere completă) ca standard european. Statele membre au libertate în implementare. România poate juca un rol activ ca arhitect al unei poziții comune ferme, dar pragmatice, sau poate rămâne consumator de poziții stabilite de Berlin, Paris și Comisie.
TREI PRIORITĂȚI PENTRU O STRATEGIE AFIRMATIVĂ
Prima. Adoptarea unei Strategii Naționale privind Republica Populară Chineză 2026 și 2035, cu patru piloni explicit articulati: (1) protecția infrastructurii critice (consolidarea cadrului legal existent, lipsa lacunelor), (2) cooperare economică pragmatică (sectoare prioritare, mecanisme de transfer tehnologic, condiționalități), (3) diplomație culturală și academică reglementată (cadrul de evaluare al cooperării, transparență), (4) coordonare europeană (rol activ în formatul UE și China).
A doua. Înființarea unui mecanism interinstituțional de monitorizare China la nivelul Cancelariei Prim-Ministrului, similar celor existente în Germania (China Strategy 2023) și Marea Britanie (Foreign Influence Registration Scheme). Mecanismul agregă informațiile celor șapte instituții relevante (CSAT, MAE, Ministerul Economiei, Ministerul Energiei, Ministerul Educației, ARSI și Banca Națională), produce rapoarte publice anuale, alimentează deciziile guvernamentale cu o viziune integrată.
A treia. Reformarea poziționării României în formatul China și CEEC. România a participat la fiecare summit major. Lipsa unei agende clare a redus impactul. O propunere românească pentru reformarea formatului în jurul a trei axe (comerț reciproc echilibrat, cooperare pe energie verde și mobilitate sustenabilă, transparență privind investițiile) ar repoziționa Bucureștiul ca arhitect, nu doar participant.
România a făcut, în ultimul deceniu, alegerile defensive corecte față de China: blocarea echipamentelor 5G chineze, ieșirea din schema nucleară 17+1, transpunerea screening-ului investițiilor străine. Pasul care urmează este construirea unei strategii afirmative, cu patru piloni explicit definiți, mecanism interinstituțional de monitorizare și agendă proprie în formatul UE și China. Politica externă matură combină limitele clare cu propunerile constructive. Singurul element lipsă astăzi este al doilea.
SURSE PRINCIPALE
● China Briefing (octombrie 2025), China-Romania Economic Ties and 2025 Outlook.
● Strand Consult (martie 2024), Huawei Banned in Romania: 15 Facts.
● Romania Insider (martie 2024), Romania Refuses to License Huawei Equipment for 5G Applications.
● Romania Insider (aprilie 2024), Tech Huawei Sues Romania After Being Denied Authorization for 5G.
● EJIL: Talk! (februarie 2023), Politicization of the 5G Rollout: Litigation Way for Huawei?
● Economic Coercion Tracker (martie 2025), 5G Infrastructure China-Romania.
● Comisia Europeană (2020), 5G Cybersecurity Toolbox.
● Legea nr. 163/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2021 (Monitorul Oficial al României).
● OUG nr. 46/2022 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/452.
● European Council on Foreign Relations (decembrie 2022), From 5G Hardware to Apps and Data: How Huawei Has Adapted to Survive.
● Government of Germany (2023), Strategy on China.
● European Commission (martie 2023), Speech of Ursula von der Leyen on EU-China Relations.