Pe 29 octombrie 2025, Departamentul american al Apărării și Ministerul Apărării al României au anunțat decizia administrației Trump de a încheia rotația brigăzii 2nd Infantry Brigade Combat Team a Diviziei 101 Aeropurtate, staționată parțial la baza Mihail Kogălniceanu. Aproximativ 800 de soldați se întorc la baza din Kentucky, alte aproximativ 1.000 rămân în România. Înainte de anunț, contingentul american total era estimat la 1.700. Decizia a fost luată în cadrul Global Posture Review condus de Secretarul Războiului Pete Hegseth și a marcat prima reducere oficială a prezenței americane pe flancul estic NATO din administrația Trump II.

Pe 12 noiembrie 2025, Președintele Nicușor Dan a prezentat draftul Strategiei Naționale de Apărare 2025 și 2030. Documentul caracterizează parteneriatul strategic cu Statele Unite drept de o importanță extremă. Contextul include negocieri active pentru înlocuirea contingentului retras cu forțe ale altor aliați NATO, plus continuarea programului de extindere a bazei Mihail Kogălniceanu (investiție de 2 miliarde de dolari, către statutul de cea mai mare bază NATO din Europa până în 2040).

Parteneriatul strategic România și Statele Unite a intrat, sub administrația Trump II, într-o fază de testare structurală. Reducerea contingentului american din octombrie 2025 a marcat o ajustare reală, dar limitată, a posturii militare. Activele aliate strategice (Deveselu, Mihail Kogălniceanu, sistemul de apărare antirachetă) rămân operaționale. Provocarea românească este dublă: menținerea greutății bilaterale într-o relație predominant tranzacțională, plus consolidarea poziționării ca partener fiabil pe agenda Trump (5% PIB apărare, presiune asupra Rusiei, asigurări de securitate energetică).

BILANȚUL AJUSTĂRII DIN OCTOMBRIE 2025

Decizia americană a fost anunțată de Comandamentul US Army Europe and Africa printr-un comunicat de presă scurt, cu argumentul că aliații europeni îndeplinesc apelul Președintelui Trump de a-și asuma responsabilitatea principală pentru apărarea convențională a Europei. Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a clarificat, în conferința de presă din 29 octombrie, că este vorba despre suspendarea rotației unei brigăzi cu elemente în mai multe state NATO (România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia), iar cooperarea cu Statele Unite, principalul furnizor de echipament militar al României, rămâne solidă.

Răspunsul republican din Senatul american a fost remarcabil. Roger Wicker, președintele Comitetului Senatului pentru Forțele Armate, și Mike Rogers, președintele aceleiași comisii din Camera Reprezentanților, au emis o declarație comună prin care se opun deciziei și exprimă îngrijorarea că Decizia trimite semnal greșit Rusiei în momentul în care Trump exercită presiune asupra lui Putin. Wicker și Rogers au inițiat, prin proiectul S.2914 (Eastern Flank Strategic Partnership Act of 2025), un cadru legislativ care identifică nominal cele nouă state aliate (Bulgaria, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Ungaria) ca prioritare pentru cooperarea bilaterală americană.

Răspunsul european a fost coordonat. Estonia a confirmat menținerea contingentului american de 700 de soldați. Polonia a anunțat că dispune de 10.000 de militari americani staționați și nu a primit niciun semnal de reducere. Șefii de stat ai B9 (vezi Articolul 11 al acestei serii) au subliniat la summit-ul de la București din 13 mai 2026 angajamentele proprii la 5% PIB ca răspuns operațional al flancului estic.

ACTIVELE PERMANENTE ALE PARTENERIATULUI

Patru piloni instituționali asigură stabilitatea relației bilaterale, dincolo de variațiile de postură militară:

● Sistemul de apărare antirachetă de la Deveselu, parte a Aegis Ashore, operațional din 2016 sub mandat NATO. Rolul tehnic este indispensabil arhitecturii europene de apărare antibalistică;

● Baza Mihail Kogălniceanu, în extindere spre statutul de cea mai mare bază NATO din Europa până în 2040, cu capacitate proiectată de 10.000 de militari, infrastructură pentru F-35 și capacități de logistică majoră;

● Programul F-35 (32 de aparate contractate în 2023, livrare 2030 și 2032), care creează interdependență tehnologică pe termen de trei decenii (mentenanță, software, simulatori, lanț de aprovizionare);

● Cooperarea pe energia nucleară (parteneriatele cu Westinghouse pentru reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, plus AECON, ENGIE și Korea Hydro & Nuclear Power), care înlocuiește schema 17+1 abandonată în 2020 cu o arhitectură transatlantică coerentă.

La aceste patru active se adaugă cooperarea pe inteligență, schimburile educaționale (peste 1.000 de bursieri români în programe americane anual), și parteneriatul economic (investițiile americane în România au crescut substantial post-2014, cu Microsoft, Cisco, IBM, Bechtel ca actori majori).

TREI PRIORITĂȚI PENTRU RELAȚIA BILATERALĂ

Prima. Diversificarea ancorelor instituționale ale parteneriatului. Modelul anterior (centrat pe prezența militară directă) a demonstrat vulnerabilitate la schimbarea politică din Washington. Un parteneriat de generație nouă ar trebui să combine prezența militară (rămasă, dar redusă) cu trei dimensiuni adiționale: cooperare industrială de apărare structurată (parteneriate industriale Lockheed Martin, Northrop Grumman, General Atomics), parteneriat energetic (LNG american către Marea Neagră, cooperare nucleară extinsă), parteneriat tehnologic (cloud, semiconductori, AI).

A doua. Dialog tematic structurat cu administrația Trump și echipa Rubio. Secretarul de Stat Marco Rubio a subliniat în comunicări recente importanța angajamentului României la 5% PIB și sprijinul pentru Statele Unite în contextul tensiunilor cu Iranul. Ministrul de Externe Oana Toiu a stabilit canale directe cu Departamentul de Stat. Construirea unei agende bilaterale anuale cu obiective concrete (3 până la 5 dosare prioritare definite la nivel de Cancelarie Prim-Ministru) ar instituționaliza dialogul.

A treia. Repoziționarea în agenda americană prin contribuții relevante pentru Indo-Pacific. Pivot-ul american către Asia este permanent. Romania poate adăuga valoare prin: contribuții la programele NATO de cooperare cu Indo-Pacific (Australia, Japonia, Coreea de Sud), parteneriate industriale cu Coreea de Sud (Hanwha și K9, vezi Articolul 14), sprijin diplomatic pentru pozițiile americane în chestiunile critice (semiconductori, minerale critice).

RISCURI ȘI PRUDENȚE

Trei prudențe structurale se impun. Prima: imprevizibilitatea politică americană. Decizia Trump de a discuta direct cu Putin a Budapesta, ulterior anulată din cauza poziției maximaliste a Kremlinului, a demonstrat caracterul fluid al politicii externe. Romania trebuie să mențină postură de partener fiabil, evitând în același timp dependența de o singură personalitate politică.

A doua: tensiunea dintre angajamentele NATO și prioritățile naționale americane. Hegseth și echipa Pentagonului argumentează că Europa este capabilă să își asume principala responsabilitate. Concomitent, Wicker și Rogers susțin opusul. Romania ar trebui să cultive ambele tabere, prin diplomația parlamentară (Adunarea Parlamentară NATO, vizitele bilaterale).

A treia: presiunea bugetară internă a SUA. Reducerile fiscale americane și prioritățile interne (deficit, datorie publică, securitatea frontierei sudice) limitează disponibilitatea de cooperare militară. Romania ar trebui să demonstreze valoarea adăugată concretă a parteneriatului (capacități indispensabile, contribuții operaționale).

Parteneriatul strategic România și Statele Unite intră, în 2026, într-o fază de redefinire structurală. Reducerea contingentului american din octombrie 2025 a fost ajustare, mai degrabă decât retragere. Activele instituționale (Deveselu, Mihail Kogălniceanu, F-35, nuclear, LNG) asigură continuitatea relației. Pasul care urmează cere diversificarea ancorelor (industrial, energetic, tehnologic), dialog tematic structurat cu echipa Trump și Rubio, repoziționare prin contribuții relevante pentru agenda americană globală. Calitatea relației în 2030 va fi definită de pașii concreți decisi astăzi.

SURSE PRINCIPALE

● Washington Post (octombrie 2025), U.S. to withdraw some troops from Romania, NATO’s eastern flank.

● RUSI Royal United Services Institute (noiembrie 2025), US Troop Cuts on NATO’s Eastern Flank.

● Atlantic Council (octombrie 2025), What does the US drawdown in Romania mean for European defense?

● Euronews (noiembrie 2025), US troop drawdown in Romania signals wider US pivot away from Europe.

● CNN Politics (octombrie 2025), US military withdrawing some troops from Eastern Europe.

● Stars and Stripes (octombrie 2025), US to draw down troop levels in Romania.

● Reuters și NBC News (octombrie 2025), comunicate Ministerul Apărării al României.

● Senatul SUA, S.2914 Eastern Flank Strategic Partnership Act of 2025.

● Strategia Națională de Apărare a României 2025 și 2030 (12 noiembrie 2025).

● EU Alive (noiembrie 2025), Romania’s 2025 to 2030 Defence Strategy.

● Cancelaria Prezidențială a României, comunicate oficiale 2025 și 2026.

● Departamentul de Stat al SUA, comunicate Marco Rubio privind România 2025 și 2026.