Sinteză. Veniturile bugetare ale României au atins în 2025 un nivel record de 35,4% din PIB. Aceasta sună bine, până când se compară cu media Uniunii Europene de 46,4% din PIB. Diferența de 11 puncte procentuale înseamnă, la dimensiunea economiei românești, circa 44 de miliarde de lei de venituri anuale pe care statul le-ar colecta dacă ar funcționa la standardul european. Această diferență este principala cauză structurală a deficitului bugetar ridicat: cu cheltuieli de 43,3% din PIB față de o medie UE de 49,5%, România are de fapt cheltuieli relative mai mici decât media europeană, dar veniturile mult mai mici fac ca dezechilibrul să fie enorm. Articolul analizează structura veniturilor, cauzele insuficienței colectării și reformele necesare.

1. Structura veniturilor bugetare

Veniturile bugetare ale unui stat se compun din mai multe categorii principale: impozitele pe venit și profit (plătite de persoane fizice și juridice), contribuțiile sociale (plătite de angajați și angajatori pentru pensii, sănătate și șomaj), TVA și accizele (impozite indirecte pe consum), taxele vamale (colectate la granița UE) și alte venituri nefiscale (redevențe, dividende de la companii de stat, amenzi). În România, ponderea fiecărei categorii în veniturile totale pentru 2025 este aproximativ: contribuții sociale 32%, TVA 24%, impozit pe venit 12%, accize 9%, impozit pe profit 7%, alte venituri 16%.

Comparativ cu media UE, România colectează proporțional mai puțin la toate categoriile, dar discrepanța cea mai mare se înregistrează la TVA (gap-ul de TVA românesc este cel mai mare din UE, de circa 7-8% din PIB, față de o medie UE de 2-3%) și la impozitele pe venit și profit (unde evaziunea și planificarea fiscală agresivă reduc considerabil baza de colectare).

2. Gap-ul de TVA: 7-8% din PIB pierdut anual

TVA (Taxa pe Valoarea Adăugată) este impozitul indirect pe consum aplicat în România la cotele de 19% (cota standard, majorată de la 19% la această valoare prin modificările din 2025), 9% (pentru alimente, medicamente, cazare) și 5% (pentru locuințe sociale, cărți, bilete spectacole). Gap-ul de TVA (VTTL - TVA teoretic estimat minus TVA efectiv colectat) este diferența dintre ce ar trebui să colecteze statul dacă toți contribuabilii și-ar plăti obligațiile și ce colectează efectiv.

Comisia Europeană estimează că România a înregistrat în 2023 (ultimele date disponibile) un gap de TVA de circa 35-37% din VTTL, adică din fiecare 3 lei de TVA teoretic datorat, aproape 1 leu nu se colectează. Exprimate ca procent din PIB, aceste pierderi sunt de circa 7-8% din PIB, comparativ cu o medie UE de 2-3%. Cauzele principale sunt: frauda de tip carusel (scheme de rambursare frauduloasă a TVA), economia informală extinsă (tranzacții fără chitanță sau factură), falimentele frauduloase (firme fantomă care colectează TVA dar nu îl virează statului) și eficiența scăzută a controlului fiscal al ANAF.

3. Impozitul pe venit: cota unică de 10% și implicațiile sale

România aplică o cotă unică de 10% pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice, una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană (față de 20-45% în Germania, 20-45% în Franța, 23-43% în Italia). Cota unică a fost introdusă în 2018, reducând impozitul de la 16%, cu argumentul că va crește conformarea fiscală și va atrage capital. Efectele au fost mixte: conformarea a crescut ușor, dar veniturile din impozit pe venit ca procent din PIB rămân printre cele mai mici din UE.

O dezbatere recurentă în politica fiscală românească este dacă impozitul pe venit ar trebui să devină progresiv (cu cote diferite pentru venituri diferite). Susținătorii progresivității argumentează că ar crește veniturile bugetare și ar reduce inegalitățile. Adversarii argumentează că ar reduce stimulentele pentru muncă, ar crește evaziunea și ar descuraja investițiile. Dezbaterea este departe de a fi tranșată și face parte din reformele structurale mai largi pe care PFBSTM le asociază ieșirii din PDE.

4. Contribuțiile sociale: povara pe muncă

Contribuțiile sociale (CAS 25% din salariul brut plătit de angajat, CASS 10% din salariul brut plătit de angajat, plus contribuția la șomaj) reprezintă cel mai important venit bugetar al României, cu circa 32% din totalul veniturilor. Nivelul contribuțiilor este comparabil cu media UE, dar baza de colectare este mai mică din cauza muncii la negru, a micro-întreprinderilor care plătesc impozit pe venit în loc de contribuții și a sectorului agricol cu regim special.

O problemă structurală a sistemului de contribuții sociale din România este că ele sunt percepute pe salarii, penalizând astfel munca formală față de alte forme de venit (dividende, chirii, câștiguri din capital), care suportă o povară fiscală mai mică. Pachetul fiscal din 2025 a extins baza CASS pentru a include și alte venituri (inclusiv dividendele), o reformă în direcția corectă, dar contestată vehement de mediul de afaceri.

5. Ce trebuie schimbat pentru a crește veniturile

Experții și instituțiile internaționale identifică câteva direcții prioritare pentru creșterea veniturilor bugetare românești. Prima este modernizarea ANAF: digitalizarea completă a colectării, implementarea sistemului e-TVA (facturarea electronică obligatorie) și extinderea controlului fiscal cu instrumente de analiză a riscului (inclusiv inteligență artificială). Sistemul e-TVA, introdus parțial din 2024, are potențialul de a reduce substanțial gap-ul de TVA prin crearea unor trasee digitale verificabile pentru fiecare tranzacție.

A doua direcție este lărgirea bazei de impozitare: includerea mai multor venituri informale în câmpul impozitării, eliminarea excepțiilor și regimurilor speciale care fragmentează sistemul fiscal și reducerea economiei gri. A treia direcție este impozitarea proprietății: România colectează printre cele mai mici venituri din impozit pe proprietate din UE (sub 0,5% din PIB, față de 2-4% în țările nordice), un spațiu fiscal relativ mai puțin distorsionant față de impozitele pe muncă sau consum.

SURSE PRINCIPALE

Eurostat, Date venituri bugetare ESA, 2025.

Comisia Europeana, VAT Gap Study 2023.

Consiliul Fiscal, Analiza structurii veniturilor bugetare, 2026.

FMI, Articol IV Romania, 2025.

ANAF, Raport de activitate 2025.

Ministerul Finantelor, Executia bugetara 2025.