Sinteză. România a crescut cheltuielile cu apărarea națională la 2,5% din PIB în 2025, față de 2% (angajamentul NATO standard) și față de 1,4% în 2018. Cu un PIB de circa 400 miliarde euro la paritatea puterii de cumpărare, 2,5% din PIB înseamnă circa 10 miliarde euro pe an alocate apărării, o sumă considerabilă care include atât cheltuielile operaționale ale armatei, cât și programele masive de înzestrare cu echipament modern. La acestea se adaugă pachetul european SAFE (Security Action for Europe), care a alocat României 16,7 miliarde euro pentru achiziții militare pe 2025-2030, plasând România pe locul doi în UE ca beneficiar după Polonia. Articolul analizează logica acestei creșteri, structura cheltuielilor și impactul asupra bugetului și economiei.

1. Contextul geopolitic: de la 2% la 2,5% din PIB

Angajamentul NATO al statelor membre de a aloca cel puțin 2% din PIB apărării, restabilit ca prioritate la summit-ul din Wales (2014) după agresiunea rusă în Crimeea, a căpătat o nouă urgență după invazia Ucrainei din 24 februarie 2022. România a atins pragul de 2% în 2022 și a depășit-l, ajungând la 2,5% în 2025, cu un angajament asumat față de aliați de a menține sau crește această pondere. La summit-ul NATO din Haga (2025), statele membre au convenit un nou țel de 3% din PIB până în 2030, ceea ce ar impune un efort bugetar suplimentar pentru România.

Motivația creșterii cheltuielilor de apărare este geopolitică directă: România are granița estică a NATO cu Ucraina (circa 649 km de frontieră), găzduiește trupe NATO permanente și temporare (Brigada Franceză la Cincu-Smardan, batalionul american la Mihail Kogălniceanu, trupe din mai multe state aliate), și este parte a flancului estic identificat ca prioritate strategică a Alianței. Baza navală a NATO de la Constanța, cu potențiale extinderi, consolidează importanța strategic a României la Marea Neagră.

2. Structura cheltuielilor de apărare

Bugetul apărării se împarte în trei categorii principale. Cheltuielile de personal (salarii, indemnizații, pensii militare) reprezintă circa 40-45% din total și sunt relativ fixe pe termen scurt. Cheltuielile de operare și mentenanță (combustibil, echipamente de consumabile, antrenamente, logistică) reprezintă circa 20-25%. Cheltuielile de investiții și înzestrare (achiziție de echipamente militare noi) reprezintă restul și au crescut semnificativ: NATO cere ca cel puțin 20% din bugetul apărării să fie alocat echipamentelor; România urmărește să atingă 30-35% din bugetul total.

Principalele programe de înzestrare în curs sau planificate pentru 2025-2030 includ: sisteme de apărare antiaeriană PATRIOT și IRIS-T, sisteme anti-dronă, elicoptere de atac (Airbus H145M, deja în livrare), corvete pentru Marina Română (negocieri cu Naval Group), vehicule blindate de luptă Lynx KF41 (Rheinmetall), modernizarea avioanelor F-16 și potențial achiziția de avioane suplimentare. Suma tuturor acestor contracte depășește bugetul unilateral al apărării, de aceea programul SAFE este crucial.

3. Programul SAFE: 16,7 miliarde euro pentru România

SAFE (Security Action for Europe) este un program european de achiziții comune de echipamente militare, adoptat în 2025 ca răspuns la nevoia urgentă de reînarmare a statelor membre UE în contextul conflictului din Ucraina. Principiul programului este că statele membre pot contracta achiziții militare, cu o parte din co-finanțare din bugetul UE și cu posibilitatea de achiziții comune care reduc costurile unitare. România primește 16,7 miliarde euro din program, a doua alocare ca mărime după Polonia (43,7 miliarde euro).

Utilizarea fondurilor SAFE presupune achiziția de echipament produs în UE sau NATO (regulă pentru promovarea industriei de apărare europene), cu o preferință pentru parteneriate industriale care implică transfer de tehnologie sau producție locală. Aceasta deschide oportunități pentru industria de apărare românească: Romarm, Aerostar Bacău (cu elicoptere Airbus), Star Assembly Sebeș și alți producători ar putea beneficia de contracte de co-producție sau de mentenanță locală a echipamentelor achiziționate.

4. Impactul bugetar: un cost real, dar justificat

Creșterea cheltuielilor de apărare de la 2% la 2,5% din PIB adaugă circa 2 miliarde euro pe an bugetului apărării față de cheltuielile la 2%. Aceasta reprezintă aproximativ 10 miliarde lei, adică circa 2% din totalul cheltuielilor bugetare. Într-un context de consolidare fiscală strictă, această creștere a apărării este finanțată parțial din reduceri ale altor cheltuieli (sau din venituri suplimentare) și parțial din fondurile SAFE (care funcționează ca o sursă externă de co-finanțare).

Argumentul că apărarea mai robustă generează și beneficii economice directe este valid: contractele cu industria locală de apărare creează locuri de muncă înalt calificate, transferă tehnologie și know-how, și cresc exporturile de armament și sisteme militare. România are o tradiție industrială în producția de armament (Romarm, cu fabrica de la Cugir), care ar putea fi revitalizată prin contracte de producție locală din programele de înzestrare.

5. Perspectivele cheltuielilor de apărare 2026-2030

Angajamentul de a ajunge la 3% din PIB pentru apărare, convenit la Haga în 2025, ar implica un efort bugetar suplimentar de circa 2 miliarde euro pe an față de nivelul de 2,5%. Această perspectivă creează tensiuni cu obiectivul de consolidare fiscală: cum pot crește cheltuielile de apărare cu 2 miliarde euro pe an dacă bugetul total trebuie redus cu 3-4 miliarde euro pe an pentru a atinge țintele de deficit? Răspunsul posibil este că fondurile SAFE vor acoperi o parte din creștere, că veniturile fiscale vor crește prin combaterea evaziunii, și că eficientizarea altor cheltuieli (birocratice, subvenții ineficiente) va elibera spațiu fiscal.

SURSE PRINCIPALE

Ministerul Apararii Nationale, Buget si programe de inzestrare 2025-2026.

NATO, Defence Expenditure of NATO Countries 2018-2025.

Comisia Europeana, Regulamentul SAFE, 2025.

Ministerul Finantelor, Bugetul de stat 2026.

Curtea de Conturi, Raport privind cheltuielile de aparare, 2024.